Arheia în educația contemporană

Putem identifica patru tipuri de școli în funcție de obiectiv, de beneficiar și de natura educației. Peisajul educației liberale cuprinde o varietate de școli private, între care și cele confesionale, un sistem mai mult sau mai puțin standardizat de educație publică, o reziduală formă de educație profesională, dar și o emergentă formă de educație alternativă, din ce în ce mai mult identificată cu un demers social incluziv. În componenta de bază a educației publice standardizate intră obiectivul distribuirii rolurilor socio-profesionale, viziune specifică secolului al XIX-lea și primei jumătăți a secolului al XX-lea. Beneficiarul acestui prim tip este grosul populației unei națiuni moderne căreia statul îi oferă educație gratuită. Premisa acestei educații este că oferta aceasta gratuită aduce un beneficiu individual întrucât aduce un beneficiu societății în ansamblu. Această variantă de școală ia în considerare un obiectiv social, folosind și o a doua axiomă că fericirea individuală depinde de buna funcționare a societății.

Al doilea tip de școală are ca obiectiv reproducerea clasei conducătoare, pe de o parte prin promovarea progeniturii celor de la putere într-o generație dată, pe de altă parte prin integrarea în următoarea clasă conducătoare a acelor viitori membri, care sunt cei mai dispuși a se adapta și integra clasei conducătoare existente, reproducând astfel sistemul cultural existent. Astfel de școli se prezintă ca fiind meritocratice, promovând un interes social prin promovarea celor mai merituoși din perspectiva societății date. Tipul acesta de școală, de obicei privată și scumpă, este excluzivă, tocmai fiindcă este selectiv incluzivă, urmărind punctul de intersecție între interesele individuale (eventual conform piramidei lui Maslow) și cele ale statu quo-ului social.

În preajma, dar mai ales după revoluția culturală din mai 1968, au apărut școli al căror obiectiv este antrenare individului în contestarea structurii sociale existente, cu sau fără obiectivul de a instaura o structură nouă. Acestea sunt școli publice sau private, în care agenda politică precumpănește asupra interesului individual, și care urmăresc să schimbe structura socială, și pe această cale să redefinească ideea de om ca fiind dependentă de structura socială. Putem vedea în obiectivul acestor școli tot preocuparea pentru interesul societății, dar răsturnat sau opus societății în cadrul căreia funcționează.

Al patrulea tip de școală este o reacție la oricare dintre cele trei tipuri anterioare, urmărind un scop individual, desprins cu totul de obiective sociale ca cele pomenite mai sus. Acest sistem își propune să orienteze dezvoltarea individuală astfel încât individul să nu depindă de structura socială. Acest nou tip de școală a apărut pe măsură ce a fost desființată ideea de consens social asupra unui sistem de valori. Desființarea consensului valoric a permis pe de o parte procesul de integrare a diferențelor, dar și ridicarea diferențelor deasupra obiectivelor sociale. În mod ideal, tipul acesta de școală urmărește transcenderea sau sublimarea socialului. Arheia se identifică cu această din urmă tipologie în măsura în care ea descătușează energii, care în sistemele anterioare sunt suprimate de efortul individului de se conforma unui sistem social prestabilit.

Recalibrarea actului pedagogic pe interesul legitim al individului nu înseamnă o mai bună adaptare la o ipotetică piață a muncii, ci capacitatea de a funcționa individual și social indiferent de fluctuațiile pieței muncii, dar mai ales de fluctuațiile structurii sociale. Individul devine astfel imun la ciclurile de schimbare ale mecanismului social și nu mai are nevoie nici să conserve a structură socială, nici s-o conteste. Antrenamentul de tip Arheia deschide un orizont infinit, nu doar unul opus prezentei structuri sociale. Arheia pregătește copilul pentru a trăi în diferite medii culturale, dar nu creează dorința de a schimba medii culturale.