Cele opt gânduri călăuzitoare
Arheia urmărește formarea omului întreg. În acest scop, Arheia se lasă călăuzită de opt gânduri:
- Gândul universalității moralei (Calea[1]). În majoritatea civilizațiilor lumii există aspirația către un set minimal de valori care definesc omul, cum ar fi dreptul la viață, dreptul la integritatea corporală și morală, dreptul la proprietate, non-violența și protecția celui slab prin îngrădirea violenței, așezarea raportului între indivizi sau între grupul uman și un individ pe un set de reguli. Convergența acestor valori asigură universalitatea moralei.
- Gândul mentorului. Ca să devin un om trebuie să învăț de la un alt om. Acest om care mă ajută să devin om este învățătorul meu. El este imaginea a ceea ce voi deveni eu. De aceea îl respect, îl iubesc și îl urmez.
- Gândul empatiei. Învăț să fiu bun cu mine fiind bun cu un altul. Ca să știu ceva despre mine trebuie să știu ceva despre un altul. Că să știu ceva despre un altul trebuie să descopăr ceea ce simte el, deci să simt ca el sau împreună cu el.
- Gândul liniștirii. Pentru a realiza devenirea mea trebui din când în când să evaluez etapele parcurse. Acest lucru se realizează printr-o stare meditativă, de retragere și liniștire. Este etapa cercetării universului interior. Acest gând se inspira din practica isihiei.
- Gândul curajului. Termenul vieții pământești este moartea. Această descoperire instalează angoasa existențială, frica de anihilare. Din aceasta există două ieșiri, prin confruntarea cu frica mea și prin ignorarea ei. Confruntarea cu limitarea ființei trupești presupune depășirea limitei. Ignorarea angoasei presupune umplerea timpului vieții trupești cu preocupări secundare care să împiedice conștientizarea limitei.
- Gândul suveranității umanului. Devin om în măsura în care capăt stăpânire asupra universului meu. Acest univers se naște din interiorul meu (inimă/minte) și se proiectează asupra exteriorului. Nu există univers exterior căruia să nu-i corespundă un gând.
- Gândul autolimitării. Răul e absența binelui. De aceea orice rău se poate transforma în bine prin schimbare sau evoluție (în cazul omului metanoia). Devenirea aceasta este un proces gradual, imperceptibil din perspectiva clipei. Ceea ce adăugăm zilnic la ființa noastră e infim, dar determinant, pentru ceea ce vom deveni.
- Gândul preeminenței nevăzutelor. Ceea ce nu vedem cu ochiul putem vedea cu gândul. Din tot ceea ce există și din tot ce poate cunoaște omul numai o foarte mică parte poate fi cuprinsă cu simțurile, restul se supune numai gândului.
[1] Referință la Ioan 14,6 „Eu sunt Calea”, dar și la Tao Te Ching – o carte de înțelepciune, al cărei titlu conține conceptul de Cale sau itinerație, atribuită filosofului chinez antic Lao Tze. Referința la Tao ca simbol al universalității moralei a fost folosită de C. S. Lewis în cartea sa profetică The Abolition of Man.
Cele cinci trăsături de caracter
Prin educația Arheia, urmărim să dezvoltăm la viitorul adult următoarele 5 trăsături: autonomie, spirit critic, reziliență în raport cu inteligența artificială, colaborare și supraviețuire.
Fiecare dintre aceste trăsături răspunde provocărilor unei societăți în rapidă schimbare.
- Autonomia presupune acea trăsătură de caracter prin care persoana își asumă cu ușurință ceea ce o face diferită față de majoritate. Avem în vedere atât o autonomie de gândire, cât și o autonomie de raportare la grup. Autonomia presupune dezvoltarea rezilienței sistemului propriu de valori.
- Spiritul critic îl înțelegem ca disponibilitate de a trece prin filtrul propriei inteligențe orice informație. Această deprindere îi va dezvolta copilului de timpuriu criterii de acceptare sau respingere a unei informații, calitate esențială pentru formarea unui discernământ. Spiritul critic are nevoie de inițiere în logică.
- Reziliența în fața interacțiunii cu Inteligența Artificială (IA) se referă la capacitatea omului de a trăi și cu și fără IA, de a-o folosi numai în beneficiul său și sub controlul său, de a nu deveni dependent de ea. Această capacitatea presupune acumularea de cultură generală într-un spectru larg de domenii, capacitatea de a culege informații din surse sigure, de a intui informațiile verosimile.
- Colaborarea: atunci când, în etapele importante, copilul primește validarea propriei competențe – atât prin observarea propriei capacități cât și prin feedback-ul relevant primit de la cei din jur –, el ajunge să interacționeze nu concurențial, ci contributiv. Persoana conștientă de valoarea pe care o poate aduce în comunitate este caracterizată prin atenția, chiar nevoia, de a identifica soluții și de a acționa spre folosul celuilalt.
- Supra-viețuirea se referă la convingerea persoanei că poate înflori și în afara zonei de confort. Ea presupune dezvoltarea acelor capacități fizice și psihice care să-i permită copilului depășirea unor condiții ostile în raport cu confortul fizic și psihologic al universului familial. Supra-viețuirea trimite la dimensiunea transcendentă a existenței. În consens cu valorile călăuzitoare ale inițiatorilor acestui proiect, școala va urma o viziune creștin-ortodoxă.